În fiecare an, luna decembrie și începutul lunii ianuarie reprezintă o perioada de maximă agitație pentru majoritatea dintre noi. Am avut zile foarte intense în ultimele două luni ale anului 2016 și am simțit ca în această perioadă să stau în liniștea sufletului meu, departe de tot ce însemnă „consumerism” , fast, departe de a face lucrurile pentru că „așa se fac”.  Am decis să stau în liniștea mea interioară, să mă bucur cu adevărat de sărbători alături de cei dragi. Ne-am organizat astfel încât pregătirile să se desfășoare într-o atmosferă caldă, relaxată și  intimă, fără să punem presiune pe noi. Curățenia a fost mai mult a sufletului decât a casei. Nu am gătit nimic tradițional, am gătit ce ne-a fost poftă să mâncăm și nici prăjituri sofisticate nu am făcut. Ne-a fost dor de prăjitură cu mere, de dovleac pus la cuptor, nimic fastuos și tradițional. Așa am simțit și așa am făcut. Am stat departe de facebook, nu am scris mesaje pentru că efectiv nu am simțit să scriu. Am început să scriu, am șters și tot așa de vreo câteva ori și în final am renunțat. Am trimis, cu toată iubirea mea, gânduri de pace, iubire și liniște, tuturor.

Nu am făcut bilanțuri de sfârșit de an și nici nu am tocat mărunt anul 2016. Pentru mine nu există sfârșit și început, există doar continuare și există RECUNOȘTINȚĂ! Recunoștința este rugăciunea de mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru tot ce am (sau n-am) trăit, pentru tot ce mi-am dorit și nu s-a împlinit, pentru oamenii minunați din viața mea, pentru proiecte frumoase duse la bun sfârșit cu dragoste, sau eșuate lamentabil, pentru tot ce trăiesc și prețuiesc.

Cea mai importantă conștientizare a anului 2016 a fost să învăț să nu mă mai zbat și să alerg după iluzii, ci să pun blândețe și smerenie în ceea ce fac, să las viața să vorbească pentru mine, eu doar să fiu într-o curgere lină, un canal prin care Universul transmite prin mine VIAȚĂ, BUCURIE, IUBIRE.

O altă conștientizare importantă ce mi-a adus-o anul 2016 a fost aceea că lumina mea interioară strălucește oricum, chiar dacă doar unii oameni o „vad” și o urmează. Nu e necesar să „intensific strălucirea” doar pentru a fi observată. Nu toți oamenii vor să o vadă, unii nu sunt pregătiți, iar pe alții îi deranjează strălucirea pentru că nu au curaj să-și asume propria lumină interioară.  Așadar smerenia și blândețea sunt, pentru mine, binecuvântările anului 2016.

Eu vă doresc să aveți curajul să lăsați lumina voastră interioară să strălucească!

Binecuvântat să fie anul 2017!

Cu drag de oameni și viață,

Delia

*sursa foto Pixabay